traditii
Diferitele regiuni ale tarii au traditii romanesti aparte, superstitii legate de ziua nuntii si de viitorul mirilor. Astazi in orasele mari intalnim nu doar traditii specifice tari noastre ci si traditii imprumutate din alte tari ale lumii. Cele mai cunoscute dintre ele le veti gasi explicate putin mai jos.
Schimbul de inele (verighete)Conform dovezilor scrise se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic si erau confectionare din material textil. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul si l-au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.
Darul pentru nuntasi si TortulRomanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi. In unele zone ale tarii, de exemplu in Ardeal inca exista aceasta traditi, painea fiind inlocuita cu prajituri si o sticla de bautura, cadou care li se ofera mesenilor la finalul petrecerii.
Voalul miresei Obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militarsi femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau acoperite cu un voal. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii.. Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.
Buchetul miresei In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.
Vesmintele de nunta In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.
Jartiera Exista mai multe origini ale acestui obicei. In epoca paleolitica jartiera miresei era simbol al puterilor samanice. In anumite picturi rupestre intalnim dansatoare purtand jartiere. In vremurile preistorice, jartiera pare sa fi fost investita cu puteri magice. De asemenea, ea pare sa fi reprezentat un rang social inalt in vechiul cult al vrajitoarelor, apoi miturile au transformat-o in amuleta magica, in toate legendele si basmele in care aceasta apare. De asemenea, exista voci care spun ca ar exista o legatura veche cu Ordinul Jartierei.
In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte radivdit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a fura ciorapii miresei. Cuplu arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori. Alte izvoare indica, credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii.
Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei. La evrei, se spune ca jartiera miresei trebuie sa fie albastra sau alba, caci acestea sunt culorile care simbolizeaza dragostea, fidelitatea si puritatea. Viitoarea mireasa este deci incurajata sa poarte o jartiera alba sau albastra.
Jartiera simbolizeaza misterul si virginitatea.
Darul de nuntaIn timpurile stravechi se obisnuia ca invitatii la nunta sa aduca un cadou cuplului de tineri casatoriti, care sa ii ajute sa porneasca noul lor drum. Acest obicei inca este pastrat in unele tari din Europa si din America. Astfel, inainte de nunta invitatii merg la o mica petrecere (de obicei se organizeaza o repetitie a nuntii), unde le vor duce nuntasilor darul lor. Petrecerea cea mare va fi doar un prilej de bucurie si sarbatoare reciproca. La noi in tara acest dar de nunta a fost inlocuit cu valoarea tacamului. Astfel la finalul nuntii fiecare nuntas le ofera tinerilor casatoriti un plic cu bani (de obicei acesta include valoarea tacamului si o mica suma de ajutor). In unele zone ale tarii, de obicei in cele rurale, se practica "strigarea", moment in care se anunta ce suma de bani a oferit fiecare nuntas. Se pare ca s-a optat pentru aceasta metoda de dar din cauza faptului ca multi dintre nuntasi aduceau aceleasi cadouri sau darurile nu le erau de ajutor mirilor.
Cei 4 “Ceva” (ceva nou, ceva vechi, ceva imprumutat, ceva albastru)-
Aceasta nu este o traditie specific romaneasca. Ea isi are radacinile in anglia secolului al XIX-lea Semnificatia acestora, in cadrul nuntii, este urmatoarea:
- "vechi" – semnifica legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie. De aceea, cel mai adesea "ceva vechi" este o bijuterie de familie pe care mireasa o va purta in ziua nuntii sale.
- "nou" – caracterizeaza reusita si succesul de viata in viitor. De aceea, el este in general rochia de mireasa.
- "imprumutat" – reprezinta norocul si fericirea viitorilor miri. De aceea, de cele mai multe ori este un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua casatoriei sale si care are o viata fericita si o casatorie reusita.
- "albastru" – reprezinta fidelitatea si puritatea intr-un cuplu. De aceea, este adesea un element discret, o batista de pilda, aleasa tot de mireasa sau jartiera.
Barbieritul mireluiBarbieritul mirelui reprezinta o traditie folclorica veche, specifica asa numitelor rituri de trecere in care se inscrie si nunta si reprezinta o intrare simbolica a mirelui in randul barbatilor insurati. Un soi de ritual initiatic cu valente simbolice reprezentand trecerea de statutul de baiat la barbat a mirelui. Concret, un prieten apropiat al mirelui il barbiereste in mod simbolic pe mire. Actiunea se desfasoare in paralel cu gatitul miresei (asezarea voalului). In timp ce un apropiat al sau (poate fi unul dintre cavalerii de onoare) il „barbiereste” cu spuma de ras si un aparat de ras din care a fost scoasa lama, mirele tine sub picior banii pe care urmeaza sa-i plateasca pentru barbierit. In timpul barbieritului lautarii sau ceilalti cavaleri vor incerca sa-i fure banii, insa mirele va trebui sa-i „apere” cu indarjire, altfel riscand sa nu „devina barbat” in mod simbolic.
Aruncarea cu grau si orez Aruncarea cu grau si orez reprezinta o traditie de nunta care incepe sa fie din ce in ce mai mult inlocuita cu aruncarea de confetti multicolore la iesirea din biserica si de la ofiterul Starii Civile. Se spune ca obiceiul isi are originea intr-un stravechi ritual pagan care consta in aruncarea de seminte/graunte peste tinerii casatoriti in ziua nuntii, seminte a caror forta si mai ales fertilitate le-ar fi fost transmise prin acest gest simbolic. Nunta ar fi deci, prin trasfer, una binecuvantata si fertila. De asemenea, gestul aruncarii are reputatia de a „alunga spiritele rele” din calea mirelui si a miresei, netezindu-le astfel drumul pe care au ales sa paseasca impreuna. Orezul si graul au vadite proprietati germinative, de aceea reprezinta un inceput de bun augur pentru miri care incep astfel, simbolic, o viata roditoare si imbelsugata. Varianta confetiilor pierde din conotatiile ritului, efectul vizual insa nu poate fi neglijat. In zilele noastre exista si varianta aruncarii de petale de flori, gest al carui simbolism este supraincarcat cu simbolismul florilor ale caror petale sunt alese.
Petrecerea miresei A luat amploare in ultimii ani cu toate ca sint considerate obiceuri de import. Petrecerea este organizata de prietenele viitoarei mirese, in cinstea acesteia. De la petrecere nu trebuie sa lipseasca jocuri cu tente sexuale fiind exclusiv pentru fete.
Petrecerea burlacilor Si ea este considerata de import, dar este un obicei mai des intalnit. Este organizata de prietenii mirelui si semnifica renuntarea la burlacie (sau ultima zi a vietii de burlac). Trebuie sa aiba loc cu citeva zile inaintea nuntii, de regula intr-un bar, camera de hotel sau in apartamentul unuia dintre prieteni si trebuie condimentata
Dansul mirilor Petrecerea este deschisa de mire cu mireasa lui. Ideal este ca dansul sa fie un vals sau cantecul preferat de cei doi. Dupa acest prim dans, numai al lor, mireasa danseaza cu socrul, iar mirele cu mama tinerei lui sotii. Astfel, startul dansului este dat.
Aruncarea buchetului Mireasa cheama toate femeile necasatorite in ringul de dans pentru a le da sansa sa prinda buchetul pe care il arunca. Conform traditiei, cea care prinde buchetul se va casatori in urmatorul an.
Furatul mireseiCateva persoane din anturajul mirilor, de obicei prieteni, pun la cale furtul miresei. Cu multa abilitate, acestia o determina pe proaspata doamna sa mearga cu ei. In traditia romaneasca aceasta trebuie furata doar de barbati tineri, necasatoriti si care nu ii sunt rude. Astfel mirele este nevoit sa demonstreze cat de mult isi iubeste sotia si sa plateasca pentru ea. Dupa preferinta si imaginatia "hotilor", acestia o ascund intr-un club de noapte, intr-un parc... dupa care unul dintre ei se intoarce cu pantoful miresei, anunta ca s-a furat mireasa si negociaza cu mirele rascumpararea sotiei lui. In zilele noastre mireasa este furata atat de fete cat si de baieti. Mai nou se practica si furatul nasei, impreuna cu mireasa. Se spune ca daca mireasa e furata pana la miezul noptii ea trebuie sa fie rascumparata de mire.
Scosul voaluluiMiresei i se canta melodia de adio de la viata de fata ("Ia-ti mireasa ziua buna") timp in care nasa ii scoate voalul de pe cap si il inlocuieste cu baticul, tot alb, simbol al intrarii intr-o noua etapa, si anume aceea de sotie. Mireasa trebuie sa refuze de 2 ori baticul, ca semn al impotrivirii, a treia oara fiind “obligata” de nasa sa il poarte. Conform traditei romanesti, nasa impreuna cu mireasa aleg urmatoarea mireasa si aceasta va purta voalul. Totusi in zilele noastre voalul este purtat de cea care prinde buchetul miresei. Ca si buchetul miresei, voalul trebuie inapoiat la finalul petrecereii deoarece pastrareacelor doua presupune ca tanara mireasa o sa aiba noroc in viata.
BradulIn dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.
UdatulMireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.
Imbracatul mireseiNasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.
Hora mireseiHora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.
Ruperea turteiNasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.
Jucatul gainiiIn timp ce friptura e pe terminate si nuntasii sunt asezati, o persoana (de obicei o femeie) executa un dans traditional printre mese. Ea tine deasupra capului o gaina rumenita. Acest dans se numeste "jucatu' gainii". Acea gaina e un dar simbolic pe care mirii il fac nasilor. Nasii fac si ei, la rindul lor, un dar public mirilor, de asta data in bani. Este semnalul de inceput al etapei in care "se striga darul". Persoana care o “joaca” trebuie sa il convinga pe nas sa o cumpere, laudandu-si astfel gaine. Intotdeauna in spatele acestei negocieri se afla cate o surpriza pentru nas (ca o farsa) deoarece in final nasul plateste gaina mai mult decat trebuie.
